Est si Vest
Posted in a woman rebels on octombrie 2, 2009 by MioaraAm petrecut un timp la Bruxelles si m-am simtit mai bine decat in propria tara.
Am revazut un oras dinamic dar totodata relaxant. Un oras cu localuri micute si cochete. Un oras cu trafic intens, dar fara soferi isterici. In care nu te poti simti strain, pentru ca toti par a fi straini acolo. Care are piste pentru biciclisti si in care indeletnicirea asta nu pare sinucigasa. In ziua in care transportul in comun a fost gratuit, iar locuitorii au fost invitati sa isi lase masinile acasa, am intalnit prea putini cetateni care au ales sa ignore aceasta actiune.
Am urmarit amuzata un grup de japonezi care au exclamat la unison un “oh” prelung cand au descoperit statueta lui Manneken Pis si au sarit sa se fotografieze langa ea si m-am gandit cu tristete ca in Romania, care are locuri minunate, vizitatorii pot avea inca, in anul 2009, senzatii si experiente precum calatorul din Balta Alba a lui Alecsandri.
Bruxelles-ul nu este insa chiar un loc perfect. Am vazut cersetori care fumau in pasajele de la metrou si seara tarziu zonele astea chiar nu sunt potrivite de frecventat. Piata de joi dimineata de pe Rue des deux eglises nu este cu nimic mai altfel decat bazarurile noastre, iar Bruxelles-ul in ansamblu nu mi-a lasat nicicand impresia unui oras stralucind de curatenie, dar este, in schimb, un oras cu multe parcuri si parculete. Am vazut Marea Nordului la Oostende. Era cetoasa, iar plaja mi-a amintit intr-un fel de cea din Moarte la Venetia. Grand Place mi s-a parut din nou inghesuita si sufocanta, iar tarabele cu bere si mancare, instalate in piata cu prilejul unei serbari de week-end, erau murdare si prea putin ademenitoare. Am avut de-a face cu vanzatoare extrem de amabile, dar si cu fiinte tafnoase si acre, dintre care una, culmea, vindea suveniruri chiar in Grand Place.
Am vazut romani fericiti si romani mai putini fericiti. In principiu sistemul are problemele lui si acolo. Nu totul este roz, iar faptul ca traiesti la Bruxelles nu iti garanteaza o existenta fara greutati. Dar la ei timpul nu fuge, lucrurile au ordinea lor si viata nu seamana cu o lupta crancena pentru supravietuire.
Am petrecut un timp la Bruxelles si mi-a fost mai bine decat in propria tara.
Si m-am intors. Ca sa conduc pe ultimul drum trei veri, trei oameni foarte tineri, decedati intr-un cumplit accident de circulatie. Pentru ca in tara noastra traficul a ajuns un infern in care mor din ce in ce mai multi oameni. Iar socul incepe de cum iesi din aeroport. Drumuri in lucru, soferi agitati, claxoane, oameni incruntati, radiouri si televiziuni cu emisiuni imbecilizante, oameni amarati sau foarte bogati….o tara obositoare…obositoare…obositoare…
