Economia romaneasca (I) – Un minus de 16 miliarde de euro

Zicea ieri presedintele Basescu ca le arata el alora care se mai iau de familia lui. Ma rog el a zis-o altfel, dar cam asta era ideea. O lasam deci in pace pe distinsa sa fiica si ne ocupam de altceva, mai important. De economia romaneasca, de exemplu. Sunt ferm convinsa ca majoritatea romanilor nu inteleg nimic din stirile economice pe care le vad la televizor sau pe care le citesc in ziare. Cred ca asta e si ideea. Sa nu inteleaga nimeni nimic. Din cand in cand, apare domnul Vosganian si emite ceva judecati de valoare despre cam cum vede ministerul pe care il conduce chestiunea economica in tara asta. Si in general o vede accentuat en rose. Stati linistiti, avem noi grija de toate! Si cam asa au de grija:

In 2007 deficitul de cont curent a crescut cu 66,1% fata de 2006 si a ajuns la nici mai mult, nici mai putin de 14% din PIB. Aparent nu e nimic ciudat, toate statele din regiune inregistreaza deficit de cont curent. Da, dar noi avem cel mai ridicat nivel. Iar cota de alarma pe plan international e de 6%, adica mai putin de jumatate din cat am “performat” noi. Si daca 14% din PIB nu e foarte relevant, o spunem astfel. Am incheiat anul trecut cu un deficit de cont curent de 16.870.000.000 euro. Iar ministrul de finante zambeste linistit. Ce o fi gasind de zambit cand balanta de plati are un minus de 16 m i l i a r d e  de euro????

Mai intai, cred ca ar trebui sa vedem cum s-a ajuns aici si de ce ne invatim intr-un cerc vicios . Principala cauza a cresterii deficitului de cont curent este deficitul balantei comerciale, adica sporirea galopanta a importurilor in detrimentul exporturilor, cauzata de lipsa aproape totala a productiei interne. Asta inseamna ca sumele de valuta, care ies din tara sub forma platilor pentru importurile efectuate, sunt in permanenta mai mari decat valuta care ar trebui sa se incaseze datorita exporturilor. Perpetuarea si accentuarea unui asemenea dezechilibru afecteaza pe termen lung rezervele bancii centrale si poate determina chiar pierderea increderii in capacitatea tarii de a-si plati la timp datoriile externe. Agentiile internationale de rating, de asemenea, sunt foarte sensibile la oscilatiile indicatorilor economici, iar retrogradarea ratingului de tara ar putea descuraja companiile straine sa investeasca in Romania. Acest lucru ar fi destul de grav, tinand cont de faptul ca investitiile straine si banii trimisi in tara de romanii, care muncesc in strainatate, au contrabalansat pana acum deficitul de cont curent. Viitorul nu arata prea grozav. Mari privatizari nu se mai intrevad, lipsa infrastructurii, birocratia si coruptia sunt aspecte care nu prea recomanda Romania, celor ce vor sa investeasca, iar in ultimul timp, investitorii straini se confrunta cu o noua problema: lipsa fortei de munca. In judetul Sibiu, de exemplu, rata oficiala a somajului era in 2007 de 3.9%, dar daca se ia in calcul si munca la negru, rata reala e probabil 1-2 %. 

Am ajuns practic, din cauza plecarilor masive in strainatate, la vremurile cand nu aveam – cel putin oficial – someri. Lipsa fortei de munca, deci o cerere mai mare decat oferta, determina o presiune permanenta asupra salariilor si o crestere a lor care nu are neaparat acoperire in cresterea productivitatii, deci care este nesustenabila economic. Cresterile salariale, dar si explozia din ultimii ani a creditului, au sporit foarte mult consumul de bunuri, iar acesta a condus la randul lui la cresterea importurilor, pentru ca piata locala nu putea satisface cererea.

Pe de alte parte, spuneam ca deficitul de cont curent este compensat de sumele importante de valuta care intra in tara, in fiecare an, de la romanii care muncesc in strainatate. Dar avand in vedere lipsa de perspectiva din Romania, migratia romaneasca tinde sa devina emigratie, iar aceste transferuri de bani vor fi, in viitor, din ce in ce mai mici. Iar incercarile pe care statul roman – intr-un oarecare acces de luciditate – le face, pentru a-i stimula pe romanii din strainatate sa revina in tara, sunt deocamdata anemice si fara rezultat. 

Situatia economiei romanesti nu cred ca e deocamdata dramatica, dar da semne clare de criza. Iar, in economie, efectele se produc in lant, un domeniu deficitar poate cauza involutia altuia, totul reflectandu-se in final asupra nivelului de trai al cetatenilor.

Deficitul balantei de plati arata ca, pe termen scurt, romanii au un standard de viata mai inalt decat cel pe care si-l pot permite prin propriile resurse. Altfel spus, consuma ceva ce nu au. Iar acest lucru nu poate continua la nesfarsit. La nivel macroeconomic, pentru plata deficitului de cont curent, statul are doua alternative: fie imprumuta din exterior bani, fie diminueaza rezervele oficiale ale bancii centrale. Iar continua diminuare a rezervelor statului, mi se pare un lucru extrem de periculos, in conditiile in care am vazut, anul trecut, ce efecte a avut criza creditelor ipotecare din SUA si rapiditatea cu care ele s-au propagat chiar si in Europa si Asia. In situatia actuala, cred ca Romania ar trebui sa isi concentreze toate eforturile pe stimularea productiei interne – fie ea productie agricola sau industriala. Din pacate, ani de zile, sectorul de productie a fost lasat in paragina sau demolat cu inconstienta. Iar reconstructia acestui domeniu economic este extrem de anevoioasa.