Fonduri europene pentru agricultura. Cine le acceseaza?
Motto: “La omul sarac nici boii nu trag.”
La mai mult de un an de la aderarea la UE, Romania are in sfarsit cateva organisme care se ocupa de managementul fondurilor post-aderare. Pentru ca am avut oarecum tangenta cu accesarea fondurilor Sapard, am fost extrem de curioasa sa vad cum functioneaza accesarea fondurilor post-aderare. Si m-a interesat mai ales acordarea sumelor din Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurala, pentru ca acesta e un domeniu care doare, si doare rau de tot, in Romania. Cred ca impresia generala a oamenilor din zona rurala – sau impresia care li s-a creat – este ca aceste fonduri sunt niste sume de bani, care nu trebuie returnate si care pica, asa, ca o minune cereasca, in ograda taranilor si ii ajuta sa se dezvolte cat de cat. Fals. Fondurile europene – asa cum e conceputa acordarea lor – practic, nu pot fi accesate decat de catre cei care au deja o situatie financiara stabila, aproape prospera si care, in treacat fie spus, s-ar descurca si fara acesti bani. Cei care sunt saraci, vor ramane saraci, pentru ca intregul context, conditiile de eligibilitate, procedura concreta de accesare a fondurilor le este defavorabila. Si o sa explic imediat de ce.
Am intrat pe site-ul Agentiei de Plati pentru Dezvoltare Rurala si Pescuit (APDRP) si am citit ghidul solicitantului de fonduri nerambursabile pentru Axa 1, masura 121 “modernizarea exploatatiilor agricole”. Are 47 de pagini. Nu stiu, cand l-au scris, pentru cine l-au gandit. Daca l-au conceput pentru angajatii din Ministerul agriculturii, din APDRP, din directiile agricole judetene si alte directii, autoritati si institutii create pentru buna si trainica implementare a Programului National de Dezvoltare Rurala (PNDR), e acceptabil. Daca l-au pus pe site-ul acela in ideea de a fi consultat de catre cei 4 milioane de tarani care practica agricultura de subzistenta pe ca. 65% din suprafata agricola a tarii, atunci e o problema. Pentru ca taranul roman (nu o sa spun fermierul roman, pentru ca, in opinia mea, atata timp cat in Romania se mai face agricultura cu plugul tras de boi, avem tarani si nu fermieri), in primul rand, nu are calculator si internet, iar in al doilea rand nu va intelege nimic din documentul acesta, pentru ca e complicat si foloseste un limbaj mult prea specializat.
Sa vedem ce spune ghidul. Trecem peste introducere si ajungem la definirea persoanelor care pot solicita aceste fonduri: “Beneficiarii eligibili sunt fermierii definiti conform PNDR ca fiind persoane fizice sau juridice, care practica in principal activitati agricole, a caror exploatatie este situata pe teritoriul tarii, are o dimensiune egala sau mai mare de 2 UDE […]”.
Super, dar ce naiba e aia UDE???? Gasesc intr-o nota de subsol urmatoarea explicatie: „Unitatea de dimensiune economica (UDE) reprezinta unitatea prin care se exprima dimensiunea economica a unei exploatatii agricole determinate pe baza marjei standard a exploatatiei (Decizia Comisiei nr. 85/377/CEE). Valoarea unei unităţi de dimensiune economică este de 1.200 euro”. Mda, foarte explicit, ce sa zic. Caut in continuare si gasesc pe undeva, prin Planul National de Dezvoltare Rurala, explicat ceva mai simplu ca UDE reprezinta valoarea productiei agicole in echivalent a 1200 euro. Productia agricola anuala probabil, ca asta nu mai scrie. Prin urmare, eligibili ar fi cei care au o productie agricola anuala de ca. 4800 euro.
Dar sa vedem concret, ce presupune documentatia pentru accesarea fondurilor, cat de complicat este si cat de multi bani e necesar sa fie cheltuiti pentru a obtine aceste fonduri. Pentru ca asta nu prea spune nimeni: pricipiul de baza al finantarii nerambursabile este acela al rambursarii cheltuielilor efectuate in prealabil de catre beneficiar. Si ca sa poti face aceste cheltuieli trebuie sa ai acesti bani. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca din fonduri nerambursaile se finanteaza doar o parte a proiectului (care variaza de la domeniu la domeniu, dar cota nu depaseste in principiu 75% din valoarea totala a proiectului).
Documentatia care trebuie intocmita cuprinde un studiu de fezabilitate sau memoriu justificativ, copie a bilantului anual, care trebuie sa fie pozitiv (deci asa cum spuneam si in introducere, solicitantul trebuie sa aiba o firma stabila si rezultate financiare pozitive din activitatea sa), acte de proprietate ale imobilului pe care urmeaza sa se desfasoare investitiile, avize de mediu, certificate de urbanism, documente referitoare la contul bancar, certificate fiscale, caziere judiciare, grafice de rambursare a eventualelor credite bancare aflate in derulare, avize fitosanitare, certificate constatatoare de la Registrul Comertului si alte si alte documente a caror eliberare costa timp si bani. Ca sa poti face aceste cheltuieli, trebuie sa ai acesti bani si sa nu contezi ca aceste cheltuieli vor fi acoperite prea curand din fonduri nerambursabile, pentru ca platile se fac in transe, in termen de 90 de zile de la data depunerii cererii de plata, insotita de toate documentele justificative.
Exista, evident, si posibilitatea primirii unui avans in vederea demararii investitiei, avans care poate fi de maxim 20% din valoarea eligibila nerambursabila, dar, pentru plata acestuia, solicitantul trebuie sa prezinte o scrisoare de garantie bancara la nivelul a 110% din suma solicitata. Si de aici lucrurile devin interesante, pentru ca o scrisoare de garantie bancara de restituire avans este asimilata cu un credit si e nevoie sa fie acoperita cu garantii, la nivelul a 120% din valoarea scrisorii de garantie. Daca valoarea proiectului e relativ mica, se presupune ca bunurile proprii ale taranului ar putea acoperi necesarul de garantii, dar daca valoarea proiectului e mare, deci implicit si cea a avansului si valoarea scrisorii de garantie, atunci e posibil ca aceste garantii sa nu fie suficiente. Se stie ca in momentul de fata locuintele din mediul rural si terenurile agricole nu sunt cotate foarte bine si de altfel bancile sunt relativ reticente in a lua in garantie astfel de imobile, pentru ca sunt foarte greu de valorificat, in cazul unei executari silite. Pe de alta parte, emiterea unei scrisori de garantie bancara implica un dosar separat care trebuie aprobat de catre banca si din nou…cheltuieli: taxa de evaluare a garantiilor, prima de asigurare daca e vorba de o cladire, taxa notariala pentru inscrierea ipotecii in favoarea bancii, comisionul de emitere a scrisorii de garantie. Iar toate aceste cheltuieli nu sunt eligibile si ca atare nu pot si deduse din fondurile nerambursabile.
In concluzie, accesarea acestor fonduri nu este la indemana oricui, ci numai a celor care au atins un nivel de dezvoltare acceptabil si doresc sa se dezvolte in continuare. Exista insa un set de masuri de tranzitie care se aplica noilor state membre UE si care vizeaza categoriile defavorizate de agricultori. In Romania sunt ca. 4.256.000 de exploatatii agricole, din care peste 90% sunt ferme de subzistenta, iar ca 9% sunt ferme de semi-subzistenta, adica exploatatii care produc in principal pentru consumul propriu dar care si comercializeaza o parte din productia realizata. Programul National de Dezvoltare Rurala prevede acordarea unor ajutoare sub forma unei sume fixe, de 1500 euro /an/ferma, pe termen de 5 ani, dar aceste ajutoare banesti sunt destinate numai fermelor de semi-subzistenta, pentru celelalte “neexistand posibilitati reale de restructurare”. Pe de alta parte, se scrie in PNDR, “cum nu este de asteptat ca numarul de fermieri care vor depune cerere de sprijin sa fie mai mare de un sfert din totalul beneficiarilor potentiali, aceasta abordare este considerata cea mai realista”, si fonduri sunt prevazute concret pentru ca 76.000 de ferme. De ce se presupune ca numarul cererilor va fi atat de mic? Pentru ca oamenii nu stiu, nu sunt informati, pentru ca nu vor reusi sa intocmeasca un plan de afaceri? Pai, n-ar trebui atunci sa ii informam si sa ii sprijinim?
Nu contest ca exista o logica a acestor decizii, dar nu inteleg care e strategia ministerului pentru fermele de subzistenta. Pentru ca, din cum este conceput PNDR, rezulta ca problema fermelor de subzistenta va ramane nerezolvata, diferentele intre categoriile de ferme se vor adanci, iar taranii care se zbat in prezent in saracie vor ramane la fel de saraci. Si vreau sa cred ca nu se va aplica solutia “Sohatu” chiar peste tot in tara asta. Pentru ca in satul Sohatu, in judetul Calarasi, se va dezvolta in urmatorii 15 ani un imens proiect imobiliar in plin camp si, fericiti sa obtina niste bani, taranii isi vand pamantul intr-o veselie. Cu 10.000 euro pe hectar.
mai 4, 2008 la 6:17
CHE companera Mioara te saluta UNGURU, care a trecu ca sa comenteze aceasta postare. Companera @Mioara m-ai suparat,1) trebuia sa-mi raspunzi si la UNGURU in comentariile trecute .2)nu fii asa de sigura ca tarani romani nu au net si nu stiu de internet.Companera @Mioara te rog sa ma scuzi pentru aceste opinii,momentan sunt presat de timp si munca, promit ca sa revin cu un comentariu la aceasta postare ,dar mai tirziu.CHE companera @Mioara te saluta UNGURU.
mai 4, 2008 la 16:38
@ Unguru
nu trebuie sa te superi…cred ca pur si simplu nu stiam ce sa zic. in astfel de situatii prefer sa tac.
si inca ceva, nu trebuie sa te scuzi pentru opinii diferite de ale mele.
revin mai pe seara cu o completare la articol, poate nu am fost suficient de explicita….
mai 4, 2008 la 20:59
iti multumesc pt. acest articol! Intrebarea care ma preocupa pe mine e: cum ii putem ajuta pe taranii/fermierii care au nevoie de aceste fonduri?
mai 5, 2008 la 13:25
Si eu iti multumesc, Mioara, este un articol foarte util. Iti doresc o saptamana frumoasa!
mai 5, 2008 la 16:36
Noi avem probleme şi fără proza administrativă de care pomeneşti. Flăcăii ăia din Vest-nu e vina lor!-le ştiu pentru că ei inventat procedurile astea demne de Kafka, şi au avut timp să evolueze împreună cu ele. Noi le-am “moştenit”, şi depinde doar de noi să-i convingem pe cei de la Bruxelles că au crescut la sân un monstru administrativ, care trebuie restructurat şi simplificat. Altminteri nu facem nimic, iar ţăranul român va fi şi mai sărac…
mai 5, 2008 la 17:06
Fondurile (si deci si textul respectiv) nu sunt prevazute a ajunge direct la destinatarii finali – taranii. În teorie ele trebuiesc accesate pe baza sfaturilor si consultantei acordate de reprezentantele locale ale guvernului. Taranii nu au deci nevoie de calculator, internet, respectiv creier de birocrat.
Ce e în opinia mea mai grav este ca aceste reprezentante locale trebuie, însa, sa aiba niste cetateni cu: creier de birocrat, internet, timp si voie buna. Seminarele pentru formarea administratiei locale în arcanele utilizarii fondurilor europene de tot felul a început însa doar în 2007 daca nu ma însel. Pe de alta parte, nu exista control asupra felului în care aceasta consultanta este efectuata (vorbesc de control independent, nu facut de aceiasi care fac consultanta). Adicatelea, nimic nu îi împiedica pe cei câtiva care se chiar ocupa de treaba asta sa se ocupe prost sau intentionat fraudulos. Desi bani au fost pentru formare, si la timp. Iata ce zice Comisia Europeana:
“Toate programele pentru fondurile structurale si instrumentele finantate de Uniunea Europeana [Fondul European de Dezvoltare Regionala FEDR, Fondul Social European FSE, Fondul European pentru Pescuit FEP si Fondul European pentru Dezvoltare Agricola Rurala FEDR] includ o alocatie specifica care asigura informarea si instruirea temeinice cu privire la fonduri a functionarilor care pun în aplicare programele, a solicitantilor si a beneficiarilor. În plus, fiecare fond prevede masuri specifice pentru îmbunatatirea capacitatii administrative si a performantei [...]“. Cacofonia e de origine, dar si banii promisi.
mai 6, 2008 la 0:13
Am continuat aventura prin cele 800 de pagini ale Planului national de dezvoltare rurala. M-am incapatanat sa caut…vreau sa inteleg cum vede guvernul aceasta problema – aceea a exploatatiilor agricole de subzistenta – si mai ales ce masuri cred ei ca trebuie luate. Recunosc ca nu am citit tot documentul. Ar fi o nebunie si nu stiu daca as afla mult mai multe. Am incercat sa urmaresc strict firul legat de micii agricultori.
Ceea ce am retinut:
Se cunoaste ca numarul fermelor de subzistenta este infinit mai mare decat al celor de semi-subzistenta si la fermelor mari. Mai mult chiar se considera ca acestea diminueaza performanta sectorului agricol in ansamblu.
“Aproape jumătate din suprafaţa agricolă este lucrată de exploataţii de subzistenţă, care menţin eficienţa agricolă generală la un nivel scăzut, contrabalansând realizările fermelor mari care obţin, de altfel, rezultate bune şi împiedicând consolidarea fermelor de semi subzistenţă, care ar putea deveni astfel unităţi agricole viabile şi mai competitive.
O pondere de 45% din SAU (suprafata agricola utilizata) a României este lucrată în exploataţii de subzistenţă (şi anume, de unităţi mai mici de 2 UDE), a căror activitate este cu mult sub potenţial şi care menţin eficienţa globală a sectorului agricol la un nivel scăzut. Existenţa unui patrimoniu funciar agricol important într-un sector agricol slab performant reprezentat de exploataţiile de subzistenţă diminuează şi performanţa din exploataţiile mai mari.
Exploataţiilor de subzistenţă le lipsesc capitalul şi o pregătire profesională corespunzătoare a fermierilor, aspect care are drept rezultat venituri foarte mici în urma activităţii depuse. În consecinţă, agricultorii din fermele de subzistenţă nu au, practic, nici motivaţia, nici capacitatea de a respecta standardele europene inclusiv pe cele referitoare la calitatea mediului, bunăstarea animalelor şi siguranţa alimentară. Ultimul aspect este important mai ales pentru sectorul zootehnic, având în vedere că bolile animalelor apar, de regulă, în aceste exploataţii mici, iar impactul poate fi resimţit la nivelul competitivităţii întregului sector.
Segmentul exploataţiilor de semi-subzistentenţă rămâne astfel restrâns şi neperformant. El reprezintă 9% din totalul fermelor şi aproximativ 16% din SAU. Pentru a deveni unităţi comerciale viabile şi competitive, exploataţiile de semi-subzistenţă vor trebui să facă faţă mai multor provocări sau conjuncturi nefavorabile de piaţă.”
Bun, deci stim. Si ce facem?
“Segmentul fermelor de semi-subzistenţă sugerează nevoia unor intervenţii bine direcţionate.
Deoarece există un număr mare de ferme mici în România (de subzistenţă şi semi-subzistenţă), pentru care nu există posibilităţi reale de restructurare, numărul fermelor luate în considerare pentru sprijin în vederea transformării lor în ferme comerciale va include numai fermele de semi-subzistenţă între 2 şi 8 UDE (aproximativ 350 mii de exploataţii).
Serviciile tehnice şi de consultanţă vor avea un rol important în îmbunătăţirea capacităţii fermelor
intermediare pentru ca acestea să devină competitive şi să-şi gestioneze procesul de transformare.”
Deci avem un sector total neperformant. Sunt multi si foarte saraci. Si fara perspective. Si franeaza intregul sector agricol. Sunt spre patru milioane de exploatatii. Si nu le facem nimic. Ii sprijinim pe ceilalti, pe cei cu exploatatii de semi-subzistenta – vreo 350.000 – sa se dezvolte. Nu chiar pe toti. Ca nu se asteapta cereri decat de la un sfert din ei. Concret in cifre:
Numarul fermierilor care vor fi consiliati pentru 2007-2009 pentru masura 141 “ sprijinirea fermelor de semi-subzistenta” : 50.000
Numarul fermelor de semi-subzistenta care vor primi sprijin pentru viabilizare economica: 76.000.
Restul? Nu stiu, cred ca pentru restul, trimitem periodic o echipa de filmare sa faca un documentar despre Romania profunda, in care se moare de foame. Si ne vom induiosa de soarta lor.
@ all
am incercat doar sa decupez un aspect dintr-o problema complexa. sincer nu stiu ce se poate face. din pacate ceea ce observ frecvent este ca efectele si cauzele se inlantuiesc, un domeniu deficitar determina regresul altuia. de aceea e nevoie de o analiza de ansamblu si de solutii si masuri care sa actioneze pe mai multe planuri simultan.
in ceea ce ma priveste pe mine personal, pentru ca sunt o veriga in acest sistem de finantari, care poate include si fonduri europene, nu pot decat sa consiliez cu buna-credinta si sa nu imi bat joc de oameni.
mai 7, 2008 la 22:11
CHE companera Mioara te saluta UNGURU si te roaga ca sa-l ierti ca nu a raspuns pina acum.Sa incepem comentariul,atunci cind mi-am incepput blogul am inceput asa ,, sunt un taran ,si tatal meu este taran ,si strabuni mei au fost tarani,dar fii mei nu vor mai fi tarani romani pentru ca ,taranul roman va disparea si nu va mai exista“nu am facut reclama ce scoli am ,ce facultati si ce specializari am facut ,atit sunt un simplu taran roman.Sa raspundem la intrebarea din titlu acestei postari ,, cine le acceseaza?raspuns NU TARANUL ROMAN.Am incercat ca sa accesez si eu masura3.1 din SAPARD, mai bine ma imbatam in crisma, ca eram mai cistigat, nici fondul minim de 2500 de euro nu a putut fi accesat de nici un taran roman, datorita documentatiei prea stufoase si a firmelor de consultanta .Un paradox al dracului este ca in programul SAPARD la pagina 16 exista un citat care suna cam asa ,,uniunea europeana nu a autorizat pe nimeni pentru intocmirea proiectelor“dar firmele de consultanta niste capuse insetate de bani ,te usuca la bani si pentru cel mai mic proiect .Aceasta este realitatea in ROMANIA.Acum UNGURU asteapta anul 2010 cind fortati de noile norme ale U.E. va fi obligat prin lege ca sa scoata animalele din vatra satului in plin cimp la o distata minima de 500 de metri si sa construiasca o ferma daca mai vrea ca sa creasca animale,se va face mare migrare cu catel ,cu purcel cu vitel cu cal cu vaca cu toate animalele afara in cimp ,la o ferma ,daca o sa o construim ?Ma doare sufletul cind vad ca dintr-o cireada mare de vaci care trecea pe strada lui UNGURU,au ramas atitea cit sa numeri pe degetele de la amindoua miinile ,si tot mai ramininca degete nenumarate si jumate din vacile numarate sunt ale mele,ma doare sufletul in orgoliul meu de medic veterinar cind vad acest lucru.Suntem pe cale de disparitie aceasta este crunta realitate, a taranului roman.Companiera Mioara iarta aceste opinii ale lui UNGURU.CHE companiera Mioara te saluta UNGURU
mai 11, 2008 la 23:08
@ Unguru
Nu mai pot sa spun nimic. ai facut-o tu mai bine decat mine.
iunie 3, 2008 la 15:36
Si eu sunt suparat ca in toata presa si la televizor se vorbeste de mama focului de sprijinirea si finantarea agriculturi romane, hai sa vorbim serios nu am incasat nici macar subventiile pe terenuri si pe animale din 2007!
Mai departe masura 121 e pentru cei cu bani multi pentru ce afirm acest lucru am un argument : asazisele firme de consultanta pentru tarani sau fermieri care sunt platite sa informeze nu stiu mai nimic dar te indruma la o firma serioasa de consultanta care bineinteles costa, si asa mai departe, pacat ca nu avem puterea de a ne uni si a ne spune durerea mai departe eu unul as merge cu vacile si porci la guvern sau UE sa le creasca ei…..