Ceea ce am retinut:

Se cunoaste ca numarul fermelor de subzistenta este infinit mai mare decat al celor de semi-subzistenta si la fermelor mari. Mai mult chiar se considera ca acestea diminueaza performanta sectorului agricol in ansamblu.

“Aproape jumătate din suprafaţa agricolă este lucrată de exploataţii de subzistenţă, care menţin eficienţa agricolă generală la un nivel scăzut, contrabalansând realizările fermelor mari care obţin, de altfel, rezultate bune şi împiedicând consolidarea fermelor de semi subzistenţă, care ar putea deveni astfel unităţi agricole viabile şi mai competitive.

O pondere de 45% din SAU (suprafata agricola utilizata) a României este lucrată în exploataţii de subzistenţă (şi anume, de unităţi mai mici de 2 UDE), a căror activitate este cu mult sub potenţial şi care menţin eficienţa globală a sectorului agricol la un nivel scăzut. Existenţa unui patrimoniu funciar agricol important într-un sector agricol slab performant reprezentat de exploataţiile de subzistenţă diminuează şi performanţa din exploataţiile mai mari.
Exploataţiilor de subzistenţă le lipsesc capitalul şi o pregătire profesională corespunzătoare a fermierilor, aspect care are drept rezultat venituri foarte mici în urma activităţii depuse. În consecinţă, agricultorii din fermele de subzistenţă nu au, practic, nici motivaţia, nici capacitatea de a respecta standardele europene inclusiv pe cele referitoare la calitatea mediului, bunăstarea animalelor şi siguranţa alimentară. Ultimul aspect este important mai ales pentru sectorul zootehnic, având în vedere că bolile animalelor apar, de regulă, în aceste exploataţii mici, iar impactul poate fi resimţit la nivelul competitivităţii întregului sector.

Segmentul exploataţiilor de semi-subzistentenţă rămâne astfel restrâns şi neperformant. El reprezintă 9% din totalul fermelor şi aproximativ 16% din SAU. Pentru a deveni unităţi comerciale viabile şi competitive, exploataţiile de semi-subzistenţă vor trebui să facă faţă mai multor provocări sau conjuncturi nefavorabile de piaţă.”

Bun, deci stim. Si ce facem?

“Segmentul fermelor de semi-subzistenţă sugerează nevoia unor intervenţii bine direcţionate.
Deoarece există un număr mare de ferme mici în România (de subzistenţă şi semi-subzistenţă), pentru care nu există posibilităţi reale de restructurare, numărul fermelor luate în considerare pentru sprijin în vederea transformării lor în ferme comerciale va include numai fermele de semi-subzistenţă între 2 şi 8 UDE (aproximativ 350 mii de exploataţii).
Serviciile tehnice şi de consultanţă vor avea un rol important în îmbunătăţirea capacităţii fermelor
intermediare pentru ca acestea să devină competitive şi să-şi gestioneze procesul de transformare.”

Deci avem un sector total neperformant. Sunt multi si foarte saraci. Si fara perspective. Si franeaza intregul sector agricol. Sunt spre patru milioane de exploatatii. Si nu le facem nimic. Ii sprijinim pe ceilalti, pe cei cu exploatatii de semi-subzistenta – vreo 350.000 – sa se dezvolte. Nu chiar pe toti. Ca nu se asteapta cereri decat de la un sfert din ei. Concret in cifre:
Numarul fermierilor care vor fi consiliati pentru 2007-2009 pentru masura 141 “ sprijinirea fermelor de semi-subzistenta” : 50.000
Numarul fermelor de semi-subzistenta care vor primi sprijin pentru viabilizare economica: 76.000.

Restul? Nu stiu, cred ca pentru restul, trimitem periodic o echipa de filmare sa faca un documentar despre Romania profunda, in care se moare de foame. Si ne vom induiosa de soarta lor.

@ all
am incercat doar sa decupez un aspect dintr-o problema complexa. sincer nu stiu ce se poate face. din pacate ceea ce observ frecvent este ca efectele si cauzele se inlantuiesc, un domeniu deficitar determina regresul altuia. de aceea e nevoie de o analiza de ansamblu si de solutii si masuri care sa actioneze pe mai multe planuri simultan.
in ceea ce ma priveste pe mine personal, pentru ca sunt o veriga in acest sistem de finantari, care poate include si fonduri europene, nu pot decat sa consiliez cu buna-credinta si sa nu imi bat joc de oameni.

Ce e în opinia mea mai grav este ca aceste reprezentante locale trebuie, însa, sa aiba niste cetateni cu: creier de birocrat, internet, timp si voie buna. Seminarele pentru formarea administratiei locale în arcanele utilizarii fondurilor europene de tot felul a început însa doar în 2007 daca nu ma însel. Pe de alta parte, nu exista control asupra felului în care aceasta consultanta este efectuata (vorbesc de control independent, nu facut de aceiasi care fac consultanta). Adicatelea, nimic nu îi împiedica pe cei câtiva care se chiar ocupa de treaba asta sa se ocupe prost sau intentionat fraudulos. Desi bani au fost pentru formare, si la timp. Iata ce zice Comisia Europeana:

“Toate programele pentru fondurile structurale si instrumentele finantate de Uniunea Europeana [Fondul European de Dezvoltare Regionala FEDR, Fondul Social European FSE, Fondul European pentru Pescuit FEP si Fondul European pentru Dezvoltare Agricola Rurala FEDR] includ o alocatie specifica care asigura informarea si instruirea temeinice cu privire la fonduri a functionarilor care pun în aplicare programele, a solicitantilor si a beneficiarilor. În plus, fiecare fond prevede masuri specifice pentru îmbunatatirea capacitatii administrative si a performantei [...]“. Cacofonia e de origine, dar si banii promisi.