miercuri iar am fost la farmacie.
Era o farmacistă
Sensibilă, pedantă, tristă.
Şi m-am rugat timid să-mi facă bon.
Ea l-a făcut cu chimic şi-un oftat,
Ea a oftat aşa, nemotivat;
Şi doar făcea cu chimicul un bon !
Şi am tuşit încet şi-am zis pardon...
(Emil Brumaru)
Fecioarele se încurcau în gene
Motanii se frecau de damigene
Şi ne era la toţi atât de lene...
Torceau femei de angora în pat!
...............................
Şi-ncet sufletul nostru-a căpătat
Ape adânci cu lustru-ntunecat.
(Emil Brumaru)
De ce nu vrei să-nnebuneşti la ora cinci
După-amiază, când e-atât de bine,
Şi în sufrageriile adânci
Să faci pe preşuri tumbe dulci cu mine?
M-aş milogi-n dulapuri vechi să-ţi pui
Rochia moale şi, rămasă goală,
Ne-am bate cu lichioruri amărui
De chimion şi mentă glacială.Iar către-amurg, făr-a mai ţine minte
Cine suntem, aproape de mătasă,
Îngenunchind pe paturile sfinte,
Am da cu sufletele noastre foc la casă! (Emil Brumaru)
Această înregistrare a fost postată pe noiembrie 23, 2008 la 16:53 şi este pusă în categoria caleidoscop duminical . poţi urmări orice răspunsuri la acest material prin feed-ul lui RSS 2.0
You can leave a response, or trackback from your own site.
