Executaaa-rea!
– Alo, sa traiti dom’ capitan. Sunt plutonier Popescu, gruparea mobila 6, permiteti sa raportez: suntem in zona Timpuri Noi. Un grup de aproximativ 50 de persoane desfasoara activitati suspecte in hala Flaros. Au iesit si intrat de mai multe ori in incinta carand diverse lucruri cu ei.
– Cum arata?
– Suspectii? Dom’ capitan, cum sa zic, ca aia ce ii adunam de prin parcuri si boscheti: nepieptanati, cu cercei in nas, atarna hainele pe ei, niste derbedei, ce mai. Una e vopsita roz.
– Nu aia, desteptule. Crezi ca de moda imi arde mie acum? Lucrurile, ce le carau. Ce sunt? Cum arata ?
– Pai, aveau cutii cu vopsele si niste cartoane mari.
– Ahaaa!!! Fac afise anti-NATO! Nenorocitii, vor sa iasa in strada! N-avem noi destule probleme oricum. Sa ii pazim pe aia, sa le pazim nevestele, la care le trebuie sa vada parade de moda si sa se plimbe ba la muzeu, ba la concert ….astia lipseau acum.
– Dom’ capitan, ce facem?
– Pe dracu’ facem! Nu stiu. Ramaneti pe pozitii. O sa primiti ordine. Pana atunci nu miscati unul de acolo. Stati cu ochii pe ei sa nu faca naibii ceva ca ne zboara seful al mare pe toti. Ai auzit?
– Da, sefu’. Am inteles, sa traiti.
…………………
– Popescule!
– Da, sa traiti. Domnule capitan, raportez : Au mai iesit unii din hala si aia de la Flaros nu le-au mai dat voie sa intre.
– Foarte bine, Popescu, asculta aici.
– Da, sefu’.
– In zece minute primiti intariri. Jandarmi si echipaje de la SSPIR. Cand ajung, intrati peste ei in hala. Ii saltati si ii duceti la sectie. Inteles? Rapid, fara prea multe vorbe. Pe care misca, il caftiti.
– Si ce le spunem?
– Le recitati din Minulescu. Ce sa le spui?! Nimic, ma, te crezi in filme americane? Daca misca, le puneti catuse. In duba si la sectie. Clar? Executarea! Hai, va miscati rapid si cu talent. Sa vada aia de la summit de ce ordine si disciplina suntem in stare.
~~
Acesta e un scenariu ipotetic al desfasurarii evenimentelor in data de 2 aprilie. Varianta adevarata nu cred ca o stie nimeni. Poate politia, dar nu vrea sa o faca publica. Purtatorul de cuvant al Politiei capitalei a raspuns, intrebat fiind de ce tinerii au fost dusi la sectie incatusati la maini si la picioare, ca: “ referindu-ma strict la proceduri, nu eu sunt cel care dispune in acest sens.” Adica ce ati vrut sa spuneti, domnule Christian Ciocan? Pentru ca eu, cu mintea mea putina, nu pot pricepe cum un purtator de cuvant, care este intrebat “de ce?” isi vara capul in nisip, disperat, si raspunde in genul “lasati-ma in pace, nu sunt eu vinovatul.”
Ceea ce este cat de cat clar e ca: un grup de aproximativ 50 de persoane – romani si straini – au inchiriat cu acte in regula hala Flaros pentru…aici, avem variante – cate surse, atatea variante despre tot ce s-a intamplat -, si anume: organizarea unui workshop, a unei petreceri sau desfasurarea de „activitati de muzica si poezie”.
Cum s-a ajuns de la faza asta la sosirea jandarmilor si a trupelor SSPIR nu se stie exact. Cert e ca au venit, i-au luat pe sus, au urlat ca niste lei in turbare: “Presa, pe trotuarul celalalt!”, i-au bagat pe tineri in dube si i-au dus la sectie unde i-au batut. Poate nu pe toti, dar pe unii cu certitudine. Unul dintre ei era aranjat atat de bine la fata (!), incat abia mai vedea si sa nu imi spuna nimeni ca s-a dat singur cu capul de pereti, asa, pentru amuzament.
Problema e ca acesti pusti n-au facut nimic. Ca nu erau niste ingeri, ca puteau iesi in strada sa faca scandal, sa sparga vitrine, sa incendieze te miri ce si sa rupa florile proaspat plantate…posibil. Dar nu vom sti niciodata. La momentul acela, – miercuri, 2 aprilie, ora 14 – nu facusera NIMIC ilegal, care sa justifice o asemenea actiune in forta. In afara, poate, de lovirile invocate de paznicul de la Flaros. Care loviri l-au zapacit atat de tare, incat, la fata locului, nu a putut identifica agresorii si a fost nevoie sa fie dusi toti la sectie pentru a se cerceta mai bine. Asta a spus-o tot domnul Ciocan.
Ceea ce cred e ca autoritatilor le este atat de frica sa nu se intample naibii ceva la summitul asta, incat sunt in stare sa bata mar pe orice tembel care face cine stie ce aiureala si care lasa impresia ca ar periclita buna desfasurare a evenimentului.
Si daca nu credeti, haideti sa vedem care a fost declaratia domnului Puiu Hasoti: ”Discutia este de ce nu s-a intervenit mai agresiv, pentru ca ar fi mai bine sa facem o nedreptate, decit sa ingaduim o dezordine.”
Nu cred ca mai e nevoie de vreun comentariu. De fapt, ba da, azi e ziua Jandarmeriei romane. Sa traiasca!
aprilie 4, 2008 la 12:32
Am fost în zonă! Din vreme-n vreme, îl încurajam pe plutonierul Popescu:
– Dă-i, dă-i, trage-i!…
După circa două ceasuri, mi-am dat seama că ăia erau anti-NATO şi că n-ar fi trebuit să mă amestec. Dar, ce mai era să fac? Am lăsat-o aşa…
aprilie 4, 2008 la 22:04
Asa e, rebelo, nu mai e nevoie de nici un comentariu. Poate eventual de putin „Mircea Badea”
aprilie 6, 2008 la 14:21
CHE compaiera Mioara ,am trecut prima oara pe aici,si am sa mai trec ca sa comentez,deci sa comentez. Nu trebuia Jandarmeria Romana sa-si faca de lucru cu acesti ,,copii„ trebuia ca sa-i ignore si daca erau 500 de manifestanti ,erau niste ,,copii„ asemeni copiilor mei.Oare ce vor gindi acesti,,copii„ cind vor creste si vor fi oameni maturi isi vor aminti,, am fost reprimati brutal de niste jandarmi nemilosi care si-au depasit atributiunile iar societatea civila romana,organizatiile civice ,PRO democratia si etc, etc, nici nu ne-a sarit in ajutor „si date fiind aceste conditii cum sa nu devii un anarhist?daca ai fost nedreptatit si reprimat pe nedrept.Aceasta a fost opinia lui UNGURU.CHE companera Mioara te saluta UNGURU
aprilie 16, 2008 la 8:53
Am executat deja… Acum, ce mai urmează?
aprilie 16, 2008 la 19:15
@ Vania
mda…continuam, evident. 🙂 si sper cat mai curand. dupa ce ma adun cat de cat, fizic si psihic. intre timp, doar citesc.
aprilie 16, 2008 la 19:25
Oricum, ne-ai mai optimizat! Aşteptăm…
aprilie 19, 2008 la 21:17
Mioarrrrrrrrraaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! Nu ne mai scrii nimic? 🙂
aprilie 20, 2008 la 20:14
@ Satmareanca
Oh, nuuuuu! sa nu imi faci si mie ce i-ai facut lui Vania 🙂 te rog, ai mila. 🙂 stiu ca poti fi foarte convingatoare 🙂 promit sa scriu. de maine…si de …frica ta, sa stii. :)))))) azi ascultam doar muzica.
La multi, multi ani, Crina!!!! ti-am scris si pe blogul tau. 🙂